muc cel mic

ne-am captusit cu o tuse productiva si harait in gat. cred ca pentru ca nu s-a lasat ma-sa pana nu l-a scos la plimbare si in marele vant. oricum, de vineri tuseste ca tabagistii, da' mai rar decat tabagistii, si bineinteles ca seara, dupa ce adoarme, e cel mai nasol. plus o masea. dar fara febra.

dar una peste alta, face fata foarte bine, eu la fel, pana acum este o raceala reusita.

Premiu!

Am primit premiu de la mama Iuliei si de la Lala. suntem mandri tare tare, si daca acum cupilu' nu ar dormi, ar arata ceva fasole cu strungareata!! ii arat maine, sa se bucure si el!

acuma nu am neuroni, si de-aia imi cer scuze ca nu fac un inventar amanuntit al blogurilor pe care le citesc, asa ca ii voi da premiul doar Alinei pentru moment, ca nu las comment-uri, dar ii citesc blogul, si i-l voi aprecia asa.

maturam, evadam

pe langa impinsul la carucior-acuma ziceti si voi, ce-i o plimbare fara sa impingi un pic la carucior?- pasiunea matura prinde dimensiuni deosebite.

telefonul fix din hol a fost cocotat sus-sus, unde nici nu se vede. sertarele din bucatarie au fost legate cu siret. usa la dormitor la sora (moaaama, daca ar scapa macar o data acolo, ce mistoooo ar fiiii!) e inchisa. ce sa mai mesterim? MATURA! aia cu coada lunga, desigur!

si da-i si tot holul, si nu o lasa din mana pana nu primeste la schimb matura de paie sau peria de dat pe jos. servetelele de sters pe jos nu mai fac treaba suficienta.

iar la usa de la intrare ajunge la clanta, care e mai joasa ca la celelalte usi. azi a trebuit pescuit de pe hol, ca plecase foarte fericit la galop. deci incuierea a devenit musai, ca altfel evadeaza cupilu. nu mai spun ce mandra eram eu de broasca cea noua, care pe dinauntru nu mai are cheie, are direct tamburus de rotit. in 2 luni il invarte si pe ala, si atunci ce ne facem, fetelor??

a, si de vreo 2 zile, intr-un final, face iara pa-pa (macar din manuta daca din gurita nu). iar daca aude 'mergem' sau 'pa-pa' e la usa si incearca clanta (adica nu stiu ce vrei tu sa faci, eu stiu SI-GUR ce vreau sa fac)

si iata cum a inceput marea dragoste:

si sunt fericiti si in ziua de azi:

muflon mofluz

azi am dus cupilu la micro-rezervatia orasului, gradina zoologica de care putini stiu.

e frumos acolo, renovat, au si jucarii pentru copii mai maricei, e drept, dar oricum, e curat si animalele par mult mai fericite decat le-am cunoscut eu, gasind rezervatia din greseala prin liceu.

dar cupilu' avea o alta agenda. de ieri are maaari bucurii sa impinga la carucior. nu l-am invatat eu, asa i-a venit sa planga ca vrea si el pe sus sa impinga de manere. si eu i-am aratat sa se prinda de o teava de mai jos si sa impinga acolo. si de ieri plimbam amandoi caruciorul gol.

asa ca l-am plimbat in rezervatie, eu ii aratam uite caprioara, uite strutii, el cu ochii la roti sa impinga voiniceste.

la calut l-am luat eu in brate si i l-am aratat, sa nu creada ca faimosul 'calutul, mami' e doar o poza sau un buton. interes scazut. iepurasul cel gri a mai fost simpatic, nu de alta dar seamana cu chinchillele de acasa. ala alb si cu ochii rosii nu prea.

a, si apoi am avut scandal ca a incercat sa ridice de pe jos un furtun gros si plin de apa, care semana izbitor cu ultima dragoste, coada de la matura. si normal ca furtunul n-a fost la fel de compliant ca matura de acasa. asa ca a zbierat de am castigat respectul intregului parc. si am luat-o spre iesire. 

nu i-am facut poze. ar fi iesit un fel de 'vino mama sa ma vezi, cum imping la carut mofluz si suparat pe furtun, prin fata muflonilor mirati'.

masele!

deci, dupa aparitia integrala a celor 2 masele de sus, incep si cele de jos sa manance ore de somn si nervi de pe la cine are de dat.

adica mancare numai ce vrea el (paine cu unt si cascaval toata ziua va rog daca se poate) alergat continuu, suparari si bazaieli. nici asa trai dulce toata ziua nu se poate, nu?

acuma plange ca un bb in brate la tat-su. ma duc, ma cheama datoria.

muzica

aseara am descoperit ca bebe mai sta intr-o circumstanta, in afara de cu ochii lipiti de ecran la Baby einstein: cand asculta muzica la casti.

i-am pus REM find the river -pe care mai adormea uneori cand era bebe mic-mic. si statea.... si a stat... si mai avea un pic si adormea....

azi-dimineata, a cerut castile primul lucru cand m-a vazut dimineata, si a stat in brate, hipnotizat. chiar daca in casti Metallica baga mare. sau Massive attack. muzica sa fie!

dovezi ca a stat locului: la televizor

si cu muzica, cu ochii la the money channel:

unde esti?

cupilu nu raspunde la numele lui, doar cand are chef, evident, sau are vreun interes. cand e absorbit in vreo activitate nu reusesc, iar sa-l chem sa vina la mine nici o sansa, face intotdeauna lucruri mai interesante.

asa ca trebuie sa ma joc cu el de-a ascunselea. adica dispare pe vreundeva, asa ca incep:"unde e matzu? unde e maaatzuuu?" si apare repejor de dupa un toc al usii un zambet, ca l-am 'gasit'

cu bona avem povesti. o las sa se prinda, ca nu vreau sa-mi impun punctul de vedere.

dar astazi incearca sa-i dea terciul pe care il face pentru pranz (desi eu ii spun sa i le lase bucati mari, dar intr-adevar asa nu mananca la fel de mult) si ii da reject de 2 ori, pana ii da friptura de pui la tava cu cartofi facuti de mami, si mananca cupilu razand si cantand. cred ca pana la urma el o s-o educe, ca eu una o las sa dea cu capul de pragul de sus al copilului  (care are vointa si preferinte, ca orice persoana...)

ta-ta-ta-ta

baiatu' lu' tata nu se dezminte.

in seara asta am carfurit, noi doi si cupilu'. ajunsi acasa, am trecut direct la ritualul de culcare, ca depasisem deja cu jumatate de ora termenul (fapt semnalat in tot magazinul de junior, o tinea numai in aaa-aaaa-aaaa)

deci eu prestam biberonul, stateam intr-un capat al patului, si vine si tat-su si se aseaza la celalalt capat. de obicei cupilu' bea ce bea, apoi se opreste, intoarce capul spre el, trage un zambet de 100 de puncte, si continua cu lapticul. in seara asta se uita la el, apoi brusc pleaca de la mine din brate, si in patru labe se duce direct "ta-ta-ta-ta-ta" si se pune cu o bucurie la tati in brate, sa-i dea el lapticul! si dupa ce s-a instalat bine se uita la mine si imi zambeste ghidus, ca "ce bucuros sunt, uite unde am ajuns!"

de cand avea 8-9 luni si in brate la tati dupa laptic a inceput sa il iubeasca cu te-ta-te-ta e la fel de topit dupa taica-su, si reciproca. mi se incalzeste inima cand ii vad

ce mai fac baietii

baietii fac bine, de vreo luna mama (subsemnata) tot lipseste in weekend -munca, bat-o vina- si ei isi fac de cap.

weekendul trecut ma anunta tat-su ca baiatul a mancat ciocolata pe paine -nu multa, un soldatel-doi si, ce sa vezi, i-a placut.

pai NORMAL! E CIO-CO-LA-TA!! d'oh!

intreb si eu: 'de ce?'

'ca sa se obisnuiasca'

'pai ai de gand sa-i mai dai?'

'nu!' (ne-convins)

'atunci de ce sa se obisnuiasca??'

...

de data asta am fost anuntata ca a mancat dulceata de visine (sirop de dulceata mai mult) cu unt si paine si, evident, i-a placut!

intreb si eu iarasi: 'de ce?'

'pentru ca e buna'

a, si a mancat si un castravete murat, de nu i-l mai scotea nimeni dintre falci. si ala a fost bun si i-a placut.

ce sa-i facem, copilul are doi parinti, ar face bine sa se obisnuiasca cu amandoi.

later edit: azi-dimineata am aflat ca cupilu a primit 'vigantol' de la tati, si anume 5 picaturi, dar nu din sticluta care trebuie, asa ca a luat colargol pe cale orala (in loc de nas, cum de altfel nu l-a suportat cand a fost nevoie). e si vina mea, ca nu am rupt eticheta de vigantol de pe sticluta cum trebuie.

intreb: si era transparent si uleios? sau rosiatic?

rosiatic. ce, nu e bine?

acelasi vigantol pe care il ia de un an si ceva. cum spuneam, sa se obisnuiasca!

imitatii

m-am tot straduit sa il invat niste treburi, cum ar fi sa dea un pupic. nimic, nimc nu s-a prins.

ca dovada ca el invata, dar aleator, azi l-am prins ca in loc sa bage in gura servetelele, dupa ce le rupe in cateva bucati, se apucase sa stearga pe jos cu ele, tot holul. ce sa mai zic, parca nu-mi mai vine sa il invat nimic -poate doar treaba cu mersul de manuta, care nu ne iese.

tot prin imitatie cupilu mai: aprinde/stinge lumina, inchide (tranteste in cazul lui) usa, se sterge la gura, face cucu-bau cu perna. si ainvatat intr-un final sa sufle, dupa ce eu m-am straduit sa-l fac sa invete pana la 1 an, ca sa sufle in lumanare. evident ca tot la imitatie de joaca a reusit tat-su, la baie, sufland in suportul de sapun dvenit ad-hoc barcuta. nu-i pentru cine se potriveste, ci pentru cine se nimereste

la locul lor

astazi am avut revelatia ca cupilu are o reprezentare a lui "la locul lui". ca daca ii spun "pune-o la locul ei" cand are telecomanda in mana si patruleaza cu ea, vine si o pune pe canapea,  ca peste 3 secunde( in care a ras la mine ca ce vrednic e) sa o ia bineinteles din nou la plimbat. 

dar azi mi-a facut acceasi figura cu bucata de plastic cu lipici de pe pachetul de servetele umede. o fura, fuge cu ea, ii spun hai si pune-o la locul ei si o aduce si o lipeste la loc (vorba vine, o pune foarte apasat) pe pachetul corespunzator.

mai ramane sa le si lase la locul lor. mai am rabdare, am inteles ca asta poate dura ani :)

cupilu' s-a mutat

cupilu s-a mutat aici. adica ii dedic integral acest spatiu

eram deja prea multi intr-o garsoniera. acum suntem la 2 camere. ne intalnim, ne jucam, ne bucuram, dar avem si intimitate.

later edit: mai era ceva da' am sters. na', ca pot! :P

pentru ca nu era vorba de cupilu.