luni, 10 august 2009

erata

caninul 2 nu iesise de fapt, dar e atat de aaalba gingia, si nu ma lasa sa umblu acolo, si cum am prins o sclipire cum am dat sfara-n tara... deci suntem cu numaratoarea doar la nr.2

ma uit la cupilu' si ma uimesc, este o fiinta atat de gingasa si atat de voluntara si de vesela si de hotarata...

poate asa sunt toti copiii, dar eu il stiu cel mai bine pe al meu. cum rade dimineata cand mergem sa cantam la clopotel. cum isi da drumul la jucarie sa cante si apoi danseaza si aplauda si imi cauta privirea si apoi etaleaza diitamai strungareata. cum ramane cu mana in aer cateva secunde inainte sa umble unde stie ca nu are voie, si daca intervin atunci se intoarce, se uita si apoi mai tine manuta cateva secunde, poate s-a schimbat decizia. cum pune botul cand nu mai vrea sa manance si o deschide doar pentru carnita sau fructe. sau bors /ciorbita /supa.

cum a invatat sa sara pe doua picioare si sa dea pupici in aer, mmptzuah! (uneori si pe obraz, isi lipeste boticul plin de bale pe unde prinde pe fata celuilalt)

imi e din nou teama ca voi uita vremea asta, cum am uitat cum era acum 6 luni, ca se suprapun imaginile si pare exact acelasi copil, intr-un continuum de a fi la fel, doar ca face lucrurile cate un pic mai diferit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu